Amalgam de sentimente

  Au trecut luni bune, dar ca si inainte nu stiu cu ce sa incep si unde sa termin. Un amalgam in care sexul deja nu mai are importanta, trairile primeaza...din pacate. Timpul nepasator a trecut peste mine, m-a marcat, m-a lasat mai goala sufleteste decat eram inainte. Nu credeam ca e posibil asa ceva. Oamenii nu sunt intodeauna chiar oameni, sunt animale insetate dupa suferinta pura si fara sens. Si iata cum scutul meu cladit, s-a subtiat si nu a mai ramas nimic de facut. Decat sa incasez fiecare traire. La maxim incasata. A fost nevoie sa invat din minciunile altora, minciuni care dinou m-au trimis in cercul sexului fara sens. O eu uitata de univers prin paturi inconfortabile, unde adormeam plangand. Patul meu am ales sa il las gol, nepatat, neatins. Atins doar de mine si durerea mea surda.
  Am reusit totusi sa ajung la mine. La eu cea adevarata pe care nici eu nu o cunosteam sau am refuzat sa o cunosc. Nostalgia ma incearca de zor si ma face sa retraiesc momente legate de oameni mai mult sau mai putin importanti. Cei mai putin importanti au reusit cumva sa aiba un impact puternic asupra psihicului meu deja instabil. Trairi multe, urate si frumoase, triste si vesele, dragoste si ura, minciuna si adevar. Amintiri atat de intense carora nu le pot spune la revedere fara a le mai filtra inca o data si inca o data si inca o data. La nesfarsit. Cand se spune STOP? Cand spun eu stop?
  Nimic sexual dar acel om a ramas in mine ca o cicatrice. Poate pentru ca nu mi-a dat ce am vrut, si a mintit si nimic dintre noi nu a avut o finalitate, o relevanta. Sufletul imi spune ca ceva se intampla cu mine si oamenii de care am fost atat de legata in trecut si atat de despartita in prezent.
  Nu sunt de gheata pana la urma, asa cum imi placea sa cred, m-am dezamagit pe mine cand inevitabil am constatat ca am trait in minciuna. Chiar si aici pe blog. Ce e mai grav decat sa te minti pe tine? Nu am trait langa oamenii potriviti care sa ma raneasca, sa ma minta, sa ma dezamageasca, sa ma invinovateasca, sa ma rupa in doua precum o coala alba de hartie. In toata aceasta vreme eu am detinut controlul fata de oamenii de care ma legam. Fie pentru o noapte sau doua, fie pentru saptamani, fie pentru ani. Am crezut eu ca stiu ce e mai bine si pentu mine si pentru ei, fara sa gandesc vreodata ca "palatul" meu e efemer si se va spulbera intr-o zi de august in doua milisecunde. Si de aici incepe turmentul. Totusi imi asum toate trairile create si primite, toate sentimentele la care nu stiu cum sa renunt desi dor din zi in noapte. Timpul nu vindeca nimic. Timpul te schimba, timpul ia din tine fara sa intrebe, fara ca tu sa stii.

Maini in aer

Inspiratie zero. Macar am laptop-ul in brate, stau la aer curat, beau cafea si termin pachete de tigari de parca tata le-ar produce. Inpiratie zero dupa seara avuta, deloc excelenta, desi ar fi trebuit sa fie. Dar nu, de ce sa fie cand poate sa nu fie? Ma invadeaza putinele amintiri de seara trecuta si mi se face greata la propriu. Cum dracu, tocmai eu sa pic in mijlocul celor my fucked-up situatii? Ce pizda ma-sii se intampla? Adica, nu stiu cum sa mai scap de ele dar mereu ma gasesc in acelasi punct. Ce e aia telenovela? E nimic telenovela. E viata bate filmul. E cu geamuri sparte, e cu gelozie, e nasol. Si ghiciti ce? I swear, but I do swear, I DON'T GIVE A SHIT. Not even one. Toata lumea mainile-n aeeeeeeer!

Mountain rousse

   E un mountain rousse de sentimente. Si dintr-o data am realizat ca nu pot sta langa cineva, chiar si pentru o saptamana, fara sa ma atasez. Fara sa nutresc sentimente. E peste mine, e mai mult decat mine. Ai putea spune ca ma indragostesc de 233 de ori pe an, depinde cat timp petrec cu tine si cat de intimi suntem, dar asta nu se intampla. Cateodata nici macar o data pe an. Chiar si cand vine vorba de prieteni, e acelasi lucru, ma atasez si ma-ncred in tine. Cum nu mi-am dat seama pana acum? Cum de nu am realizat cat de usor imi e sa dau tot? De ce e nevoie de un pusti sa-mi arate ca nu e nevoie decat de o saptamana sa locuim practic impreuna, ca sa ma indragostesc fara sa imi dau seama? Si daca, din pacate, ajunge vreodata pe blogul asta, o sa se recunoasca...garantat. Aste e trist dar mi-o asum.
   Tu draga, hai sa iti spunem Alex, te-ai deschis pentru mine, cu mine cand aproape ca habar nu am cine esti. Don't blame me for not knowing who you are,. don't be arrogant towards me because of that. Ma intrerupe in timp ce scriu, domnul Geo, care apare langa mine cu o sticla de vodka si una de suc. Ce prieteni mai buni de atat sa ai? Care sa te simta cand esti in cacat probabil de la kilometrii distanta. Acum revenim. S-au schimbat oarecum trairile de acum cateva ore dinainte de sticla de vodka. Sticla de vodka care dupa ce bauta, m-a plimbat prin oras, ahtiata dupa niste ceva d-ale gurii.
   N-ar trebui, dar gandirea mea e mai limpede cand sunt beata muci. E 5:34 si imi fuge putin tastatura de sub ochi dar nu ma deranjeaza, Acum am un singur plan. Sa il las in pace. E probabil singurul om care s-a tinut de fiecare promisiune. Inca o saptamana in care nu te vad si nu te aud. E ok, posibil sa ma ajute mai mult pe mine decat pe tine, sa ma ajute sa ma detasez de tine ca te-ai cam speriat si cam fara motiv. Intrebarea e acum, eu de unde o apuc?

I will keep you in my heart till I hold you in my arms.                                   

Altceva

  Ea parca dintr-un alt film desi nu e cu nimic diferita, doar ca e foarte frumoasa. La fel de femeie, cu aceleasi toane, cu aceleasi trairi de femeie frustrata, insa, imi place mie de ea. Si asta o face diferita fata de toate celelalte. Ii da un alt aer sau cel putin asa vad eu, restul din jurul nostru nu conteaza. Ne intalnim intamplator pe o plaja anume, poate aici, poate in alta parte pe acest glob. Idea e ca lumea e mica dar e a noastra. Poarta o rochie larga in culoarea turcoazului spalacit. Zambeste cand ma vede si eu la fel.
  -Care erau sansele ma intreb oare? Nu are importanta, sunt aici, esti aici, facem un tot. Ne imbratisam strans, parca ne-a fost dor desi nu ne cunoastem asa bine. Pot sa te invit undeva? La un ceai poate? E trecut de ora 14 deja. Hai mai bine sa mergem sa mancam ceva; ma exprim neindemanatic. E trecut de ora pranzului si mi-e cam foame. Dupa, punem ceva la cale.
   Zis si facut. Ajungem la un restaurant sea food vis-a-vis de plaja. E umbra, e cald si noi doua. Se aseaza langa mine desi am putea sta fata in fata, sa ne fie mai usor vorbind. Nu ma opun. S-a facut deja ora 16 si noi tot acolo suntem, trancanim intr-una. Auzi? spune ea emotionata. Daca iti spun ca merg la o petrecere ciudatica in seara asta, dar nu e aici, e pe o insulita, ai vrea sa vii? Mergem impreuna, nu te las singura. Dar doar noi doua. Clipesc rapid desi am ochelarii de soare, asta imi mascheaza emotiile. Cred ca nu stie ca mie de fapt, imi place de ea si m-as incrucisa cu ea, dar n-as lasa-o sa afle daca nu sunt sigura ca sentimentele imi sunt impartite.
   Am ajuns in apartamentul micut dar cochet si intru sa fac un dus fierbinte. Ce loc mai bun sa gandesti lucruri? Am uitat cred, sa mentionez ca sunt cu cineva, iar mie imi fuge gandul la ea. Hmmm, petrecere pe o insulita. Asta suna a mult alcool plus altele. Sunt incantata de altfel. Urmeaza teoretic sa vorbim la telefon in jur de ora 21. Si chiar si asa, eu nu o voi suna. Nu e problema, ma suna ea la 20:55 daca imi amintesc bine. Hey, nu stiu unde locuiesti dar vin sa te iau, spune-mi adresa. 
   -Conduci? Esti sigura? E o petrecere, prin asta pronunt alcool.
   -Don't be silly, ma descurc, facem rost de un sofer daca am baut prea mult.

   21:33 cobor din bloc si o remarc intr-o masinuta. Nu conteaza nici marca, nici cat de luxoasa e, ca nu e. Vantul bate cu putere, chestie pe care o detest din toti ficatii. Ora nu mai conteaza si nici macar nu o mai stiu, ajungem pe aceasta insulita intunecata dar totusi luminata. Ce s-a petrecut tot drumul intre noi, nici asta nu are importanta, tin pentru mine. E muzica buna pentru gustul meu, e haos, e "let's get baked, let's lose it for an instant". Toata lumea e cu toata lumea. Simt ca nu prea as bea alcool de vreme ce in toalete observ tipe facute praf. Da, toaleta tipelor aici, mai jegoasa ca orice alta toaleta de barbat sau de oriunde. Sunt dezamagita, simt de parca rasa feminina a fost facuta de tot cacatul.
   -Nu stiu, dar indraznesc si imi baga in gura ceva. Nu e de parca nu m-as fi gandit inainte ca exista posibilitatea asta, era mare si s-a si intamplat. Ce mai, sunt lesinata de extaz si n-au trecut nici 3 minute. Idea cu toata treaba asta, e sa nu astepti nimic, sa nu te gandesti, altfel s-ar putea sa nu iasa ce trebuie. Aproximativ 45 de minute mai tarziu, nu stiu cum sa fac sa nu o ating, sa nu ii spun lucruri care imi trec prin minte. Ce pula mea se intampla cu mine?!?! imi urla eu-l nedescoperit inca. Incerc sa ma calmez si sa nu stric seara pentru mine. Imi focusez atentia pe altceva, alti oameni, alti barbati, alte femei, muzica.
   -Victoria, sa stii ca imi place de tine. Oo da, serios? N-ai tu idee cat imi place mie de tine atunci, dar ma abtin. Dar nu la modul de prietena sau om, imi place de tine! Daia am vrut sa te aduc aici, sa iti spun asta. Stii, urma sa vin singura si nu eram sigura ca voi mai veni, dar ai aparut tu. Holy shit, I am on fucking fire! Imi lipesc buzele de ale ei, creierul meu sunt convinsa ca nici macar nu a gandit inainte miscarea asta, dar nu imi pasa. Eu ma simt bine, ea se simte bine, toata lumea se simte bine.
   Imi bate inima cu putere ca unui soricel. Suntem la ea in apartament si ma simt ca acasa. Ma dezbrac de haine, tot fara sa gandesc actiunea. Nici nu stiu ce vreau sa iti fac! exclam euforica. Tu? Nimic mie, iti fac eu tie. Ce sa va mai scriu? Ca am inselat? Ca am avut cel mai bestial orgasm din viata mea sau mai multe, de la o femeie? A, da, da, o sa ganditi ca au fost circumstantele. Si asta, dar nu chiar. Femeile stiu cel mai bine, si asta pentru ca sunt pe teren propriu, la fel cum tot un barbat face muie cel mai bine, draga fetelor, oricat v-ati chinui.

1 an si 10 luni, 2 saptamani si o zi

   Intreaba-ma cu ce sa incep si o sa iti spun ca habar nu am. Mi-e lene de diacritice, desi ar fi normal sa nu imi fie. Ce s-a schimbat? Nimic, exceptand totul. Ce ziceam in ultima postare? Ca ori se schimba blogul de la forma lui initiala, ori nu mai scriu. N-am mai scris, dar blogul tot se schimba sau iar nu mai scriu, sau nu stiu, voi sa spuneti.
    Cine sunt? Cine am devenit? De ce s-a schimbat nimic si totul? Sunt cam aceasi, la fel de femeie, la fel eu, la fel de Victoria sau numiti-ma cum vreti voi. In octombrie 2012 ziceam ceva de o schimbare drastica si cand spuneam asta ma refeream la o cu totul alta viata, la un cu totul alt continent. Am calatorit, am invatat, am observat, am judecat, am mintit, am inselat, am fugit, am iubit...sau nu, am invatat sa iubesc, m-am intors, am ramas, am plecat, iar m-am intors, am suferit, am platit, am ranit, am fost ranita...e ok, chiar e ok. Nu am cuvinte decat de multumire. Ca sa zic asa, am intrat in viata ca, cutitul in branza.
     Ora actuala? Right back were I used to be. Mai inteleapta totusi, mai acida, mai putin sex si parteneri si mai putini. I just got sick of all, you know what I mean? Dar un el tot exista, nu va faceti idei. Un el cu totul altfel. Si asta cred datorita diferentei de varsta. El mai mare, eu mai mica sau eu mai mare el mai mic, va las pe voi sa decideti. Ma vreti, sau nu ma vreti, o sa tin cont ca altfel n-as mai exista. De-a lungul timpului absent, am scris totusi pe hartie, povesti ce imi apartin. Povesti care au fost descoperite si citite cand ele erau doar pentu voi. Acum sunt inutile, nu mai pot fi postate. Da, da, chiar asa. Nu v-am uitat, deloc.

Tanana na naaa

   WOW...long time, no writing. Cat de puternic bate vantul, imi duduie geamurile care am impresia ca sunt de plastic sau asa, insa, in alta ordine de idei, bine v-am regasit dragii mei si da stiu, sunt o scarba ca nu am mai intrat si nu am mai scris de atatea luni, dar viata mea a luat o turnura tare interesanta si oarecum fragila. Bineinteles, eu am ramas aceeasi, cu mici corecturi ici-colo dar totusi neschimbata.
   Am emotii! Ca scriu aici, si nu stiu de ce am senzatia ca blogul asta ori se transforma de la  a la z,  ori nu mai scriu deloc, grea decizie pentru un blog mai mult sau mai putin anonim, in fine, desi la momentul actual sunt implicata intr-o relatie, asta nu inseamna ca "Old Victoria" a disparut, evaporat, nu, face pasi marunti catre mine si pe cuvant ca nu imi displace.
   Loc nou, apartament nou, viata noua, no job, lume noua, mai pe scurt o renovare drastica a modului de viata anterior, care mi-a demonstrat ca sunt tare buna la adaptare, de fapt sunt foarte buna, nu ma deranjeaza, asta in conditia in care eu raman eu si desi nu vreau sa calc stramb si planuiesc sa nu o fac, ispitele nu inceteaza sa apara...o Doamne si ce ispite!
 

Balance

  Am inlocuit alcoolul cu saruturi dulci, singuratatea cu calatorii ce ma ajuta sa imi gasesc locul in aceasta lume, am inlocuit plansul cu zambete de dimineata pana seara, parul scurt cu unul si mai scurt...un singurl lucru a ramas neschimbat, el.
  Impreuna cu voi, cei de aici, am plans, am visat, am cantat, am urlat dureri surde, am defilat cu partide de sex si am apreciat fiecare comentariu bun sau rau. Nu am vrut sa exist in viata voasta ca un blog pe care il citit dimineata la cafea, nu am vrut oameni multi, am vrut un loc unde cand mai rau sufletul ma durea, puteam scrie...fie si in van.
  In principiu fumez iarba in doze mici din cand in cand, muncesc, imi fac planuri, imi cumpar haine siiii nu mai merg pe tocuri....deloc. Durerile de spate pe care le-am indurat m-au convins sa renunt la tocuri macar pentru o perioada de timp. Da, da, da stiu, e un blog unde eu ar trebui sa scriu despre cum ma fut si cum tip si eventual cum sug si pula....ghinion, m-am schimbat. Am inteles ca viata asta nu tine de alcool, sex si bani, bani, bani. Mai importanta e linistea ta sufleteasca decat partide de sex aiurea, partide dupa care plangi in perna si urli si ceri si implori pentru echilibru. Asta vrem toti pana la urma, nu bani cu tona, nu masini scumpe, nu haine de fite...vrem echilibru, putin din toate.

  P.S  Mi-a fost dor de voi.