marți, 4 octombrie 2011

Rememorare

  Ma fastaces de colo colo, nu stiu cu ce sa ma imbrac, vreau ceva lejer dar senzual, vreau ceva incat sa nu isi poata tine mainile departe de mine, ceva care sa il faca sa exclame "Esti superba". Gasesc prin dulap o rochie dintr-un material fin, are niste floricele albastre, e simpla si mulata...o probez cu niste tocuri negre. Raman blocata privindu-ma in oglinda, am un pahar de vin in mana pe care ma chinui sa il beau....vreau sa il beau, vreau sa ma relaxez, vreau naturelete. Tremur din toate incheieturile de emotie, nu l-am mai vazut de 2 saptamani, mi-e dor de tot ce inseamna el, mi-e dor de rasul lui, mi-e dor de momentele in care ne citim din priviri si ne intelegm mai bine decat atunci cand ne rostim cuvinte. Nehotarata ma incalt si ma descalt de trei ori...tocuri sa ramana. Aleg o geanta mare, femeilor micute le plac lucrurile mari, e testat.
  Acum fa-ti curaj sa iesi din casa. Hai Victoria apasa clanta si incuie usa pe dinafara. Ma intorc din drum si ma asez pe pat...respir, inspir, iar ma descalt. Aprind o tigara si dintr-o miscare dau pe gat paharul de vin, mai torn unul si inca unul. Nu simt nimic, ce naiba? Aud un un motor de masina care toarce fin. El e. 


  Ies din casa plina de mine cand in interior simt cum ma prabusesc, ii zaresc privirea duioasa care ma topeste, ma infig in bratele lui cu atat de mult dor si sete de el, raman in bratele lui protectoare doua minute.
   -Hei! Ce e cu tine? Sunt fericita, imi simt inima batand in tot corpul. Tac...e unic momentul inca il rememorez, atat de intens, atat de adevarat. Mainile lui imi cuprind fata si ma priveste in ochi remarcand o lacrima...buzele la care nu as renunta pentru nimic in lume imi ating pleoapele si imi absorb lacrima ce netulburata se prelinge pe al meu obraz mat.
 




  Esti fluturele meu electric ce-mi alearga prin vene pulsand in artere.

9 comentarii:

  1. @Rosalia & Lost Emotion De ar fi atat de simplu dragelor, numai de ar fi...

    RăspundețiȘtergere
  2. mereu este simplu, insa.. noi singuri ne complicam.. cunosc sentimentul.. il urasc, exista insa.

    RăspundețiȘtergere
  3. E ceva, un fel de lanț care te ține în frâu și e păcat, pare că cineva, adânc în inima ta, ar fi foarte fericit dacă ai putea să dai drumul lanțului.

    RăspundețiȘtergere
  4. Aprob cu ce zice domnul. Viata ne-o complicam singure. :) Lasa-te legata la ochi si fugi cu el de mana fara sa tii cont de distante, destinatii si viitor.

    RăspundețiȘtergere
  5. @secsinblog Nu e chiar asa mai exista si lucruri imposibile pe lumea asta. As pleca si acum daca ar fi, as pleca dar nu se poate, daca nu se poate nu se poate..Aaa si da, GHINION e al doilea meu nume.

    @Lamaitza I-am dat drumul...

    @Lost Emotion Ce i-am spus lui iti spun si tie...plec acum daca se poate dar prea multe lucruri ma impiedica, nu pot sa ranesc oamenii din jur asa doar din cauza dragostei...si nu e numai asta.

    RăspundețiȘtergere
  6. Aceste oscilatii sunt ele insele asa de excitante!

    RăspundețiȘtergere
  7. @Mauricia La ce oscilatii te referi mai exact ca e harababura in capul meu, prea multe oscilatii.

    RăspundețiȘtergere