Imi trantesc corpul nepasatoare pe pat si raman cu ochii atintiti in tavan. Abia mai clipesc iar respiratia mi-e grea, corpul nu il mai simt, sunt intr-o plutire fara intrerupere. Lumina camerei e difuza si mai placuta ca niciodata. Am aceasi melodie pe repeat de ieri seara, tequila e acum un ceai cald de portocale, bluzele fara umeri sunt acum jachete, gandurile mele de ieri sunt acum mult mai clare, cuvintele de ieri spuse intamplator acum le gandesc si nu le mai arunc indolenta, aciditatea de ieri e acum calmitate, eu cea de ieri, cea zbuciumata si confuza, a ales.
Am ales sa merg inainte, am ales sa ma temperez, am ales ca macar pentru o perioada sa elimin alcoolul din viata mea, am ales sa raman asa cum sunt eu...doar in fata lui. Sunt a nici unuia, nu mai pot fi a cuiva, nu mai pot si nu mai vreau.
Amintirile sexuale atinse de praf le voi marturisi voua cand simt ca pot sa o fac, cand simt ca inspiratia de a pune cuvintele in fraze fierbe.
Poate fi azi, poate fi maine, poate fi peste o saptamana, poate fi peste ani, poate fi...niciodata, desi nu as face asta celor 2, 3 cititori ai mei.
Ce vreau eu sa-ti dau nu tine o saptamana, nu tine o luna, un an, nu incape intr-un ocean.
As vrea si eu sa fiu ca tine, sa nu mai fiu cea de ieri.
RăspundețiȘtergereFraza finala e splendida :)
Felicitari pentru decizie. Sper sa reusesti sa o tii asa mult timp :)
RăspundețiȘtergereAm răsuflat ușurată. Ai ales probabil, drumul cel bun, mă bucură asta :)
RăspundețiȘtergere@Unfaithful Se poate sa iti dai macar silinita sa nu mai fi cea de ieri, eu nu spun ca m-am schimbat fenomenal, as fi o ipocrita dar am reusit sa ma conving ca e bine cateodata sa stai in banca ta.
RăspundețiȘtergere@Lost Emotion Multumesc pentru tot Lost. Chiar iti multumesc.
@Lamaitza Lamaitzo, dintre 2 rele alegi rau cel mai bun, am ales sa risc decat sa ma intreb "ce-ar fi fost daca?"
Super multumesc tuturor, voi nu stiti cat a insemnat pentru mine sa va stiu prezenti aici si nici nu are rost sa explic. Si cand v-am spus ca nimeni alt cineva din viata reala nu are habar de ce se intampla cu mine, n-am glumit. Hugs
Apropo de ultimul paragraf pe care l-ai scris, stau și mă întreb, câți dintre cei apropiați te cunosc cu adevărat de nu-și dau seama că te-ai schimbat? Cât despre ce mi-ai răspuns, vroiam să-ți spun că, din punctul meu de vedere, ai ales drumul cel bun. Ce rost are să te întrebi tot timpul „ce ar fi fost dacă” și să trăiești imaginându-ți ce ar fi fost? Viața e plină de surprize, plăcute sau neplăcute, dar merită să ne aventurăm decât să stăm cu mâinile în sân. Părerea mea, repet.
RăspundețiȘtergereIn fond nu pesntru asta sunt facute blogurile personale? Scriem sa dam drumul la dureri sau la fericire pe "hartie" si speram ca totusi undeva cineva ne citeste si ne va spune o vorba buna. :)
RăspundețiȘtergereSunteti nemaipomeniti si am devenit atat de sensibila incat lacrimile imi curg involuntar la ceea ce scrieti. Va multumesc.
RăspundețiȘtergere:-)
RăspundețiȘtergere:-)
RăspundețiȘtergere:-)
RăspundețiȘtergere