Si a plecat...

  Intru pe usile care se deschid automat si il vad. Ca de fiecare data, nu stiu cum se nimereste dar il vad, si raman panou, si imi sta inima in loc, si e asa un barbat frumos, si ma uimeste cu mainile lui dementiale pe care mi le imaginez pe trupul meu gol in dimineti lenese cand sexul este cea mai buna parte a zilei. Pare atat de protector si de cald, e inalt si brunet, cu ochii putin oblici si caprui. Ma bag intr-un colt a salii de asteptare si fac pe proasta. Ii astept privirea duioasa si rapida sa ma mai topeasca o data, sa mai simt o data ca privirea lui e tot ce pot avea de la el...sau nu. Ma fastacesc de colo colo, eu am treaba dar cu toate astea astept, poate face vreo miscare, poate cine stie ce ii trece prin cap iar eu ratez. Nu, nu, aici stai Victoria, un centimetru nu te mai misti. Ne-am vazut de atatea ori aproape saptamanal dar nici unul din noi nu misca ceva. Nu m-am gandit pana acum ca poate nu e reciproc, ca poate nu ma vede asa cum il vad eu pe el, ca poate in fata lui sunt o femeie, o simpla femeie. 
  Hotarasc intr-o fractiune de secunda sa fac ceva, chiar cu riscul de a avea o mare dezamagire. Ma ridic de pe scaun, tremur, n-am tocuri (ah ce bine), fac doi pasi spre el, nu stiu ce urmeaza sa fac, ma gandesc la ce reactie sa apelez sa ii atrag atentia (dar eu nu sunt asa, eu ma las abordata sau nici asa, eu astept, eu nu fac, dar de data asta pot sa fac o exceptie, macar una). Ezit in timpul pasilor mei inceti si timizi sa mai continui, imi pare rau deja ca am avut initiativa, vreau sa intru in pamant, sa dispar si cu toate astea nu ma opresc. Imi sta gandul la un shot de tequila care m-ar scoate din orice sentiment de timiditate si nervozitate.

  Trec pe langa el si am o reactie simpla. Ii strang incheietura mainii si continui sa merg intepata fara sa privesc in urma. Simteam o urma de regret, ca o zgarietura brutala...dar nu, o mana calda o prinde pe a mea si ma smuceste pe un hol ingust, mai putin populat.


   -Te-am mai vazut, si esti frumoasa, esti interesanta, dar nu inteleg ce cauti aici. Ma pierd pentru cateva secunde, nu stiu ce sa ii raspund, sunt lipita de perete iar el aproape ca ma atinge lasandu-ma fara cuvinte. Nu pot sa ii spun ca am probleme si ca vin la clinica unde el lucreaza.
   -Ce conteaza? Ce relevanta are daca iti spun? Niciuna.
   -Sunt aici vorbindu-ti pentru ca ne-am citit din priviri si imi pari speciala. Te-as saruta dar nu e moral.


  Pleaca. Raman fara aer si ma preling incet pe zid.