Inca o data

  Propun, la telefon, nu aud nimic ca raspuns, aud doar o tacere care ma incremeneste instant. In minte imi vin intrebari fara raspuns. Tacerea a durat sa zicem, 15 secunde. Cele mai lungi 15 secunde din viata mea, si ar fi fost lungi pentru orice femeie. Atunci timpul a stat in loc. Stiti momentele cand te uiti la ceas si secundarul nu se mai misca o data, si te uiti si astepti si nu se mai misca, si crezi ca nu vezi bine? Retragi privirea cateva milisecunde si ca sa vezi secundarul se misca, normal, fara probleme, netulburat. Niciunul nu mai scoate un cuvant dar totusi rup tacerea:
   -Hai ca nu am toata ziua, ori da ori ba?
   -Pai normal ca e da, stii ca e da, intodeauna a fost da si tot intodeauna m-ai barat de la orice puteam sa iti ofer. E da din tot sufletul si nu in acelasi timp.
   -Nu e adevarat!
   -Ba e adevarat, si stii ca e adevarat. Eu ce sa inteleg acum? Ca ma vrei dupa ani in care am tot incercat si m-am luptat cu mine sa nu ma indragostesc? Iti amintesti cand te-am intrebat "Vrei sa nu te mai caut? Vrei sa dispar?" Iti aduci aminte ce raspuns ai dat? E randul meu la tacere, imi spun in minte si mai ca iesea si pe gura: "Ahhh da, are dreptate si cata dreptate, de ce fac pe proasta, sunt o ipocrita sa nu recunosc ca asa e."
   -Fii atent cum facem, eu inchid telefonul si astept sa imi dai un mesaj. Incerc sa scap, sa ma eschivez.
   -Ok, asa facem. Sunt nervoasa, ma simt jignita, cum adica tace??? Dau din picior si incerc sa imi gasesc ceva de facut. Primesc mesaj. Ma infig in telefon ca o hiena dar nu, nu e el. 3 ore si nimic, e clar, ce am fost si ce am ajuns. 

  22:48 mesaj. El. "Pofta vine mancand."  
 Ii sterg numarul si nici ca mai vreau sa stiu cine e, de unde vine, sau de ce. Numai, gata.

  Si inca o data imi demonstrez cat nu imi pasa, inca o data dau afara din viata mea oameni fara vreo parere de rau, inca o data o sa ajung de unde am plecat si inca o data o sa plang pentru nepasarea mea. Nu e problema, sticla de tequila e acolo neconditionat.